SCĂUNOÁIE, scăunoaie, s. f. Unealtă a dulgherului sau a dogarului, constând dintr-o bancă pe care lucrătorul șade călare, pentru a putea apăsa cu piciorul pe pedala care fixează lemnul de cioplit. [Pr.: scă-u-] – Scaun + suf. -oaie. Vezi definitia »

OCULÁȚIE s.f. Sistem de altoire printr-un mugur scos cu o porțiune de lemn și de coajă, care se introduce apoi sub coaja portaltoiului. [Gen. -iei. / cf. fr. oculation, germ. Okulation]. Vezi definitia »

ADÚCȚIE s. f. 1. mișcare de apropiere a unui membru de planul de simetrie al corpului. 2. dirijare a apelor către locul de distribuire. (< fr. adduction, lat. adductio) Vezi definitia »

AFRAZÍE s.f. (Med.) Dificultate în însușirea corectă, gramaticală a cuvintelor în frază. [< fr. aphrasie]. Vezi definitia »

EMETROPÍE s.f. Proprietate a ochiului de a fi emetrop. [Gen. -iei. / < fr. emmétropie]. Vezi definitia »