ȘTIÍNȚĂ, științe, s. f. I.1. Faptul de a avea cunoștință (de ceva), de a fi informat; cunoaștere. ◊ Loc. adv. Cu (sau fără) știință = (ne)știind; (in)conștient; cu (sau fără) voie. Cu bună știință = conștient, având cunoștința deplină a faptelor. Cu (sau fără) știința cuiva = cu (sau fără) consimțământul ori aprobarea cuiva. Spre știință = ca să se știe. ♦ Veste, știre. 2. Conștiință. II.1. Pregătire intelectuală, instrucție; învățătură, erudiție. ◊ Știință de carte = cunoștințe de scriere și de citire. 2. Ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură, societate și gândire; ansamblu de cunoștințe dintr-un anumit domeniu al cunoașterii. ◊ Om de știință = savant, învățat. [Pr.: ști-in-] – Ști + suf. -ință (cu unele sensuri după fr. science). Vezi definitia »

FORMULARÍSTICĂ, formularistici, s.f. – V. formularistic (2) [DEX'98] Vezi definitia »

ATROPÍNĂ s.f. Alcaloid toxic extras din mătrăgună, care are un efect puternic calmant asupra sistemului nervos. [< fr. atropine, cf. lat. atropa – mătrăgună]. Vezi definitia »

MEGALOCITÓZĂ, megalocitoze, s. f. (Med.) Anemie pernicioasă provocată de megalocite. – Din fr. mégalocytose. Vezi definitia »

HÓTĂ, hote, s. f. Construcție de zidărie, de metal sau de sticlă, făcută deasupra unui cămin, a unei plite etc. pentru a colecta și a evacua, printr-un coș sau printr-un canal de ventilație, gazele de ardere, aburul etc. – Din fr. hotte. Vezi definitia »