OȚERÍME s. f. v. oțărime. Vezi definitia »

MUSCĂLÍME s. f. (Înv.) Mulțime de muscali²; totalitatea muscalilor². – Muscal² + suf. -ime. Vezi definitia »

ÎNGUSTÍME, îngustimi, s. f. Însușirea de a fi îngust. ♦ Fig. (Cu determinările „de spirit”, „de vederi”, „de orizont” etc.) Lipsă de orizont, mărginire, mediocritate (în gândire, concepții etc.). – Îngust + suf. -ime. Vezi definitia »

SUBȚIRÍME s. f. Însușirea de a fi subțire. – Subțire + suf. -ime. Vezi definitia »

ÎNTUNECÍME, întunecimi, s. f. Întuneric adânc, de nepătruns; beznă, obscuritate. ◊ (Pop.) Întunecime de soare = eclipsă de soare. – Întuneca + suf. -ime. Vezi definitia »