BRÚSTUR s. m. v. brusture. Vezi definitia »

MEGALOZÁUR s. m. dinozaurian care, în mers, se sprijinea pe coadă. (< fr. mégalosaure) Vezi definitia »

SPERJÚR, -Ă, (1) sperjuri, -e, s. m. și f., (2) sperjururi, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care jură fals sau care își calcă jurământul. 2. S. n. (Rar) Faptul de a-și călca jurământul; nesocotire a unui jurământ făcut; jurământ fals făcut în fața justiției (și pedepsit de lege). – Din it. spergiuro (după jura). Vezi definitia »

MÚRMUR s.n. Șoaptă; susur, freamăt. [Cf. lat. murmur, fr. murmure]. Vezi definitia »

JUR¹, juri, s. m. (Astăzi rar) Jurat¹. ◊ (În vechea organizare judecătorească) Curte cu juri = organ de jurisdicție pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componența căruia intrau jurați¹. – Din fr. jury. Vezi definitia »