BERGAMÓTĂ (‹ it.) s. f. 1. Fructul bergamotierului (arbore din genul citrus), galben, piriform, cu pulpă acidă din care se extrage acid citric și care conține, în coajă, un ulei esențial foarte parfumat, esența de b. fiind utilizată ca bază a apei de colonie și la parfumarea lichiorurilor. 2. (Și în forma pergamotă) Numele unui soi de pere mari, aproape, rotunde, galbene, zemoase și aromate. ♦ (Adjectival) Pere bergamote. Vezi definitia »

zăpușeálă s. f., g.-d. art. zăpușélii; pl. zăpușéli Vezi definitia »

MUCÍNĂ, mucine, s. f. Substanță semifluidă care intră în componența mucoasei gastrice și a unor mucusuri. – Din fr. mucine. Vezi definitia »

ISOMAGNÉTICĂ s.f. v. izomagnetică. Vezi definitia »

TONÉTĂ s.f. Gheretă, stand unde se vând pe stradă cărți, răcoritoare, dulciuri etc. [După fr. tonnelet – butoiaș]. Vezi definitia »