SEÍSM¹ s. n. cutremur (de pământ). (< fr. séisme) Vezi definitia »

IDEALÍSM s. n. 1. orientare fundamentală în filozofie, opusă materialismului, care consideră spiritul, conștiința, gândirea ca factor primordial, iar materia, existența obiectivă, ca factor secund, derivat. ♦ ~ obiectiv = idealism care concepe factorul spiritual, pus la baza existenței, ca o realitate independentă de conștiința individului; ~ subiectiv = idealism care identifică spiritul cu conștiința individuală, negând existența independentă a realității materiale; ~ absolut = idealism care admite identitatea spiritului cu realitatea obiectivă. 2. urmărire dezinteresată a unui ideal. 3. ~ fizic = denumire dată interpretării idealiste a unor concepte ale fizicii contemporane. (< fr. idéalisme) Vezi definitia »

ECONOMÍSM s.n. Curent oportunist manifestat în sânul mișcării muncitorești ruse la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care nega rolul conducător al partidului clasei muncitoare și rolul teoriei revoluționare, considerând că proletariatul trebuie să se limiteze numai la lupta economică, lăsând lupta politică în seama burgheziei liberale. [< rus. ekonomizm]. Vezi definitia »

DIRIJÍSM s.n. Doctrină care susține intervenția masivă a statului în dirijarea proceselor economice. [< fr. dirigisme]. Vezi definitia »

EZOTERÍSM s. n. 1. transmiterea (în antichitate și în evul mediu) a unei doctrine filozofice numai unui număr restrâns de inițiați. 2. caracter ezoteric. (< fr. ésotérisme) Vezi definitia »