NIETZSCHEANÍSM s.n. Filozofia lui Nietzsche, care proclamă idealul unei morale extrem individualiste, aristocratice și intelectualiste, în care „supraomul” trebuie să suprime mila, altruismul și obligațiile sociale și politice, valoarea supremă fiind desfășurarea „voinței de putere”. [Pron. ni-ce-a-, var. nietzscheism s.n. / cf. fr. nietzschéisme < Nietzsche – filozof german]. Vezi definitia »

ALTRUÍSM s. n. atitudine binevoitoare și dezinteresată în favoarea altora; principiu etic preconizând asemenea atitudine. (< fr. altruisme) Vezi definitia »

CONTEMPLATIVÍSM s. n. orientare gnoseologică specifică materialismului premarxist, care atribuie individului un rol pasiv în procesul cunoașterii. (< contemplativ + -ism) Vezi definitia »

ASTERÍSM s. n. proprietate a unor minerale de a prezenta în masa lor cercuri luminoase în lumina reflectată prin ele în diferite direcții. (< fr. astérisme) Vezi definitia »

SCEPTICÍSM s. n. 1. concepție care proclamă îndoiala față de posibilitatea cunoașterii lumii obiective de către om, ducând de fapt la agnosticism. 2. atitudine de neîncredere, de îndoială. (< fr. scepticisme) Vezi definitia »