VIBRÁNT, -Ă adj. 1. Care vibrează, care produce sunete. ◊ (Fon.) Consoană vibrantă (și s.f.) = consoană produsă prin atingerea ușoară a vârfului limbii de alveolele incisivilor superiori, formând succesiv mai multe ocluziuni alveolare foarte slabe și foarte scurte. 2. (Fig.) Emoționant, patetic, impresionant. [Cf. fr. vibrant]. Vezi definitia »

ACOMPANIAMÉNT, acompaniamente, s. n. Însoțirea unei melodii cântate din gură sau dintr-un instrument cu altă melodie, în armonie cu cea dintâi, cântată din gură, dintr-un instrument sau dintr-un grup de instrumente. [Pr.: -ni-a-] – După fr. accompagnement. Vezi definitia »

IMPENITÉNT, -Ă adj. (Rar) Nepocăit; care persistă în greșeală. [< fr. impénitent]. Vezi definitia »

DEBORDÁNT, -Ă adj. Care se revarsă. ♦ (Fig.) Exuberant. [Cf. fr. débordant]. Vezi definitia »

CVADRÁNT, cvadrante, s. n. 1. Instrument alcătuit dintr-un sfert de cerc gradat și o lunetă, folosit în trecut pentru determinarea înălțimii aștrilor. ♦ Instrument de precizie format dintr-un sfert de cerc gradat, întrebuințat pentru măsurarea unghiurilor. 2. Organ metalic al unui aparat, instrument de măsură etc. în formă de sector de cerc apropiat de un sfert de cerc. [Var.: cuadránt s. n.] – Din fr. quadrant, lat. quadrans, -ntis. Vezi definitia »