SMICĂRÁIE s. f. Bucată, fragment. (din smâc¹) Vezi definitia »

PĂLĂRÍE, pălării, s. f. 1. Obiect folosit pentru acoperirea capului, format dintr-o calotă de pâslă, de paie, de pânză etc. (cu boruri). ◊ Expr. (Fam.) A lovi (sau a plezni) (pe cineva) în pălărie = a spune cuiva o vorbă înțepătoare, a da cuiva o veste neașteptată și neplăcută. 2. P. anal. Partea superioară, în formă de pălărie (1), a unor ciuperci. ♦ Discul fiorii-soarelui, în care sunt înfipte semințele. ♦ Abajur. ♦ Căpăcel de metal de la o lampă cu petrol, cu o deschizătură prin care iese fitilul. 3. Compus: (Bot.) pălăria-șarpelui = ciupercă otrăvitoare cu pălăria (2) roșie cu pete albe (Amanita muscaria): pălăria-cucului = plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu flori roșii-brune sau violet-închis, folosită ca plantă medicinală (Geranium phaneum). 4. (Geol.; în sintagma) Pălărie de fier = zonă superficială oxidată a unui zăcământ metalifer. – Et. nec. Vezi definitia »

DRĂGĂLĂȘÉNIE, drăgălășenii, s. f. Gingășie, grație, drăgălășie (în înfățișare sau comportare). ♦ (La pl.) Atitudine plină de atenție, de tandrețe față de cineva; gesturi tandre, dezmierdări. – Drăgălaș + suf. -enie. Vezi definitia »

XERODERMÍE s. f. uscarea și descuamarea patologică a pielii. (< fr. xérodermie) Vezi definitia »

CONOSCOPÍE s.f. (Fiz.) Observare a fenomenului de polarizare cromatică. [Gen. -iei. / < fr. conoscopie]. Vezi definitia »