BIUNIVÓC, -Ă adj. Care are corespondență unică în ambele sensuri, fiind lipsit de echivoc, de univocitate. ◊ (Mat.) Corespondență biunivocă = corespondență între elementele a două mulțimi, astfel încât elementele uneia dintre ele să corespundă univoc elementelor celeilalte și invers. [< fr. biunivoque]. Vezi definitia »

a împușca doi iepuri dintr-un foc expr. a atinge două obiective, a realiza două lucruri dintr-o singură acțiune. Vezi definitia »

tăbâltóc adj. m. (reg.; fig.) scurt și gros. Vezi definitia »

MENINGOCÓC, meningococi, s. m. Agent patogen care provoacă meningita cerebrospinală, epidemică, prezent în lichidul cefalorahidian al bolnavilor. – Din fr. méningocoque. Vezi definitia »

ARHILÓC, arhilocuri, adj. (În sintagma) Vers arhiloc (și substantivat, s. n.) = vers format din șapte sau din trei picioare. – Din n. pr. Arhiloc. Vezi definitia »