GRAVIMETRÍE s. f. 1. ramură a geofizicii care studiază distribuția geografică a câmpului gravitațional. 2. măsurare a intensității gravitației. 3. metodă de analiză chimică bazată pe determinarea cantității unui corp dintr-un amestec prin cântărirea unui compus al său, insolubil și de compoziție cunoscută, obținut prin acțiunea unui reactiv asupra amestecului. (< fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie) Vezi definitia »

Etimologie: Compus din întru + adevăr, Sintagmă, într-adevăr, în realitate, de fapt,zău, in adevăr. Vezi definitia »

FLUCTUÁȚIE, fluctuații, s. f. Abatere foarte mică, întâmplătoare și temporară față de o anumită stare; fluctuare. ♦ Schimbare neîntreruptă, oscilație, mutare dintr-un loc în altul. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. fluctuation, lat. fluctuatio. Vezi definitia »

VENTRICULOGRAFÍE s. f. radiografie a ventriculelor cerebrale sau ale inimii. (< fr. ventriculographie) Vezi definitia »

LIMFOGRAFÍE, limfografii, s. f. (Med.) Radiografiere a vaselor limfatice cu ajutorul unei substanțe de contrast. – Din fr. lymphographie. Vezi definitia »