FRÁZĂ s. f. 1. unitate sintactică din două sau mai multe propoziții în raport de coordonare sau subordonare. 2. (muz.) unitate a discursului melodic delimitată de două cadențe. (< fr. phrase) Vezi definitia »

PARAZITÓZĂ s.f. Nume dat bolilor provocate de un parazit. [< fr. parasitose]. Vezi definitia »

CASCHÉTĂ s.f. Șapcă cu cozoroc și cu fundul rotund și larg. ♦ Acoperământ de cap din cauciuc, folosit de înotători pentru a nu-și uda părul. [< fr. casquette]. Vezi definitia »

SINTÉZĂ, sinteze, s. f. 1. Metodă științifică de cercetare a fenomenelor, bazată pe trecerea de la particular la general, de la simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare; îmbinare a două sau a mai multor elemente care pot forma un tot. ♦ (Concr.) Lucrare, operă care abordează datele esențiale ale unei probleme, ale unei discipline etc. 2. Operație prin care se obține formarea unui compus chimic pornind de la elementele chimice componente sau de la compuși mai simpli. 3. (Fiz.) Combinare a culorilor rezultate din amestecul sau din suprapunerea a două sau mai multe culori. ♦ Recompunere a elementelor în care a fost descompusă imaginea transmisă la distanță. – Din fr. synthèse. Vezi definitia »

ULTRAMICROANALÍZĂ s.f. Capitol al microanalizei care lucrează cu substanțe în cantități de ordinul microgramelor. [< germ. Ultramikroanalyse]. Vezi definitia »