chicláz (chiclázuri), s. n. – Vitriol verde. – Var. chiclazăr. Origine incertă. După Scriban, din germ. Giftglas „sticlă otrăvită” (cf. pl. Giftgläser și var.), care convine fonetic, dar al cărui sens nu este clar. Tot Scriban, Arhiva, 1912 propusese înainte mag. kék „vînăt”. Se folosește mai ales în Mold. Dacă var. se bazează pe pl., este vorba de un cuvînt oriental. Vezi definitia »

BUÁZ s. n. Albia unui râu mic, la vărsare. – Tc. boghaz. Vezi definitia »

muraház (-zi), s. m. – Stăpîn, plenipotențiar. Tc. (arab.) mürahas. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

caváz (-zi), s. m. – Zbir, agent, polițist. – Var. cavas. Mr. căvaz, megl. cavaz. Tc. kavas (Șeineanu, III, 33; Meyer 119; Lokotsch 772); cf. alb. gavas, bg. kavaz(in). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

haz (házuri), s. n. – 1. Stare de bună dispoziție, plăcere, veselie. – 2. Farmec, lipici. – 3. Vorbă de duh, nostimadă. – Mr. haze. Tc. haz (Șeineanu, II, 213; Lokotsch 856; Ronzevalle 80), cf. ngr. χάζι. – Der. hazliu, adj. (nostim); hazos, adj. (nostim; plin de haz, spiritual). Vezi definitia »