DISONÁNT, -Ă adj. care sună neplăcut, care produce disonanță. (< fr. dissonant) Vezi definitia »

PLEDÁNT, -Ă, pledanți, -te, adj. Care pledează o cauză în fața unei instanțe judecătorești. ◊ Avocat pledant = avocat care are dreptul să susțină o cauză în fața unei instanțe judecătorești, în schimbul unui onorariu. – Din fr. plaidant. Vezi definitia »

CONFLAGRÁNT, -Ă adj. (despre state) care participă la o conflagrație. (< it. conflagrante) Vezi definitia »

COMBATÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care participă la o luptă, care face parte dintr-o unitate militară de luptă. ♦ (Fig.) Cel care luptă activ (pentru o idee, pentru un scop etc.). [< fr. combattant]. Vezi definitia »

EPOLMÉNT s.n. (Constr.) Zid de susținere. [< fr. épaulement]. Vezi definitia »