ȘPAGĂ s.f. (Mold., ȚR) Armă albă. A: Au sărit pe o fereastră cu șpaga a mînă în gloata turcilor. PSEUDO-MUSTE. Au lepădat spăgile. NECULCE. Au întrat în Iași cu mare alai și cu multă oaste cu spegele scoase din teacă. CANTA; cf. IM 1754, 72v. B: Au scos șpaga și l-au jungheat. R. POPESCU. Care nevoie văzînd straordinariul și ceialalți, au scos șpăgile să se apere. IM 1730, 102r. Variante: spagă (NECULCE; CANTA). Etimologie: rus. špaga. Vezi definitia »

pastilă, pastile s. f. aluzie. Vezi definitia »

IZOPÁGĂ s. f. linie care unește punctele de pe cursurile de apă cu aceeași durată a podului de gheață. (cf. gr. pagos, pod) Vezi definitia »

CANADIÁNĂ s. f. 1. haină de vânt scurtă, impermeabilă; vindiac. 2. ambarcație ușoară, canoe, la indienii nord- americani. (< fr. canadienne) Vezi definitia »

gáșcă (-te), s. f. – 1. Colibă. – 2. Grup restrîns, ceată. Origine necunoscută. Cihac, II, 117, pleacă de la rus. gaika „piuliță”, ceea ce este lipsit de sens. Vezi definitia »