SECHÉSTRU, sechestre, s. n. Măsură de asigurare ordonată de justiție sau de fisc în cazul de neplată a unei datorii, constând în sigilarea bunurilor debitorului sau în darea lor în păstrare unei a treia persoane (până la vânzarea lor silită). ♦ (Jur.) Procedură care constă în încredințarea în mâinile unei terțe persoane, a unui bun asupra căruia există un litigiu, până la soluționarea litigiului. [Var.: (înv.) secvéstru s. n.] – Din fr. séquestre, lat. sequester, -tris. Vezi definitia »

ARBÍTRU s. m. 1. persoană, instituție care are sarcina de a soluționa un diferend, un litigiu. 2. cel care arbitrează o aplicație tactică, o competiție sportivă. (< fr. arbitre, lat. arbiter) Vezi definitia »

HEMOMÉTRU s.n. Hemoglobinometru. [< fr. hémomètre]. Vezi definitia »

STEREOPANTOMÉTRU s. n. aparat de stereorestituție pentru măsurarea stereoscopică pe fotograme negative și pozitive. (< fr. stéréopantomètre) Vezi definitia »

Metru, metri, s.m. Unitate fundamentală de măsură pentru lungime, egală cu lungimea drumului parcurs de lumină în vid în timp de 1/299 792 458 dintr-o secundă. Vezi definitia »