pierzătór, pierzătoáre, pierzătóri, pierzătoáre, adj., s.m. (înv. și pop.) 1. care nimicește, distruge sau vatămă; care aduce un prejudiciu moral; nimicitor, distrugător, vătămător; ucigaș. 2. (s.m.) persoană care provoacă pagube, ruină, distrugere. 3. care provoacă dezordine, răscoală. 4. care duce la osândă și la pierderea vieții veșnice. 5. (s.m. art.) diavolul. 6. care cauzează un prejudiciu moral, care duce la pierzanie; degradant. 7. (s.m.) persoană care încalcă principiile morale și religioase; om păcătos, defăimător, batjocoritor. 8. (persoană) care suferă o pagubă, o pierdere materială. Vezi definitia »

năhór, năhóri, adj. m. (reg.) care are doar un testicul; rânc. Vezi definitia »

TORTURĂTÓR, -OÁRE, torturători, -oare, adj. Care torturează, chinuitor. – Din tortura + suf. -(ă)tor (după fr. tortureur). Vezi definitia »

MONOPOLIZATÓR, -OÁRE adj. care monopolizează (1). (< fr. monopolisateur) Vezi definitia »

degazór s. n., pl. degazoáre Vezi definitia »