CALITÁTE s.f. 1. Categorie filozofică prin care se desemnează sistemul însușirilor esențiale ale unui obiect, ale unui fenomen etc., în virtutea cărora el este obiectul, fenomenul dat și nu altul. 2. Însușire (bună sau rea); (p. restr.) caracteristică pozitivă. ♦ (Log.) Însușire a unei judecăți predicative de a fi afirmativă sau negativă. 3. Situație, poziție, titlu, condiție care constituie sau dă un anumit drept. ♦ Diferență de valoare între un turn și un nebun sau un cal la jocul de șah. [< lat. qualitas, cf. fr. qualité, it. qualità]. Vezi definitia »

MACROFANEROFÍTE s. f. pl. specii de fanerofite arborescente uriașe: bradul, plopul, stejarul etc. (< macro- + fanerofite) Vezi definitia »

SURDITÁTE s.f. 1. (Med.) Surzenie; hipoacuzie. ♦ Surditate psihică = imposibilitate de a distinge prin auz obiectele de la care vin sunetele; surditate verbală = afazie caracterizată prin neînțelegerea semnificației cuvintelor vorbite. 2. Calitate a unui sunet de a fi surd. [Cf. fr. surdité, lat. surditas]. Vezi definitia »

este ceeace iese din curu unui om Vezi definitia »

HEMIXEROFÍTE s. f. pl. plante adaptate parțial la condiții de sol cu umiditate scăzută. (< fr. hémixérophytes) Vezi definitia »