ISTERÍSM s.n. (Med.) Formă de psihonevroză caracterizată prin instabilitate emotivă, imaturitate afectivă și tulburări somatice a căror origine nu e demonstrabilă. [Cf. fr. hystérisme, it. isterismo]. Vezi definitia »

HOMOMORFÍSM s.n. (Mat.) Corespondență univocă într-un singur sens între două mulțimi cu aceeași structură; automorfism. [Var. omomorfism s.n. / < fr. homomorphisme]. Vezi definitia »

BABÍSM (‹ Bab) s. n. Doctrină religioasă vizînd reformarea islamismului într-un sens liberal, întemeiată de Mirza Ali Muhammad (1820-1850), care s-a proclamat Bab, adică „Poartă” conducînd la cunoșaterea adevărului divin. Guvernul persan a interzis b., Bab însuși fiind arestat și executat. Vezi definitia »

PARVENITÍSM s. n. Tendința, dorința de a parveni (1) cu orice preț; situație de parvenit; mod de comportare, atitudine de parvenit. – Parvenit + suf. -ism. Vezi definitia »

ZIARÍSM s. n. Ziaristică. Vezi definitia »