FITOPATOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază bolile plantelor; patologia plantelor. [Gen. -iei. / < fr. phytopathologie, cf. gr. phyton – plantă, pathos – boală, logos – studiu]. Vezi definitia »

ALOCHIRÍE s.f. (Biol.) Transpunere a unei senzații în regiunea corespunzătoare din partea opusă a corpului. [< fr. allochirie]. Vezi definitia »

-ALGÍE² elem. alg(o)-. Vezi definitia »

ȘALAZOGAMÍE, șalazogamii, s. f. v. ACROGAMÍE. s. f. fecundație la angiosperme cu tubul polinic pătruns în sacul embrionar; șalazogamie. – [MDN] Vezi definitia »

POLIGLOBULÍE s. f. creștere a numărului de globule roșii din sânge; eritremie; policitemie. (< fr. polyglobulie) Vezi definitia »