pitárcă, pitắrci, s.f. (reg.) 1. numele a două specii de ciuperci înrudite cu mânătarca, dintre care una este comestibilă, iar cealaltă otrăvitoare. 2. (în forma: chitoarcă) haină ruptă; zdreanță, fleandură. Vezi definitia »

PREROGATÍVĂ s.f. 1. Centurie care își dădea prima votul în condițiile din vechea Romă. 2. Autoritate, privilegiu, avantaj acordat cuiva prin lege sau prin uz. [< fr. prérogative, cf. lat. praerogativa]. Vezi definitia »

NERVATÚRĂ s.f. Totalitatea nervurilor de pe suprafața unui obiect; nervație (2). [Cf. fr. nervature, germ. Nervatur, it. nervatura]. Vezi definitia »

TOLUIDÍNĂ, toluidine, s. f. Amină derivată din toluen. [Pr.: -lu-i-] – Din fr. toluidine. Vezi definitia »

ALGÉBRĂ s. f. ramură a matematicii care studiază generalizările operațiilor aritmetice. (< fr. algèbre, lat. algebra) Vezi definitia »