SILICÍCOL, -Ă, silicicoli, -e, adj. (Despre plante) Care este adaptat la un sol bogat în bioxid de siliciu sau în roci silicioase. – Din fr. silicicole. Vezi definitia »

ídol (ídoli), s. m. – 1. Divinitate păgînă. – 2. Demon. – Mr., megl. idol. Ngr. εἴδωλος (Murnu 29), în parte prin intermediul sl. idolŭ, cf. bg. idol, alb. idhulj. Este popular cu al doilea sens. – Der. idoloaică, s. f. (diavoliță); idoliță, s. f. (diavoliță); idolesc, adj. (referitor la idoli; păgîn; diabolic); idolean, adj. (idolatru), sec. XVII, înv.; idolniță, s. f. (templu păgîn), din sl. idolŭnica, sec. XVII; idolniciar, adj. (idolatru), sec. XVII., înv.; idoluslujenie, s. f. (idolatrie), împrumut literar înv., din sl. idolosluzenije; idolatru (var. înv. idololatru), adj., din fr. idolâtre și var. din gr. εἰδωλολάτρης, cf. Gáldi 198; ido(lo)latrie, s. f. (adorare a idolilor; adorație exagerată); idolatr(iz)a, vb. (a venera ca pe un idol; a iubi în mod exagerat). Vezi definitia »

POLIALCOÓL, polialcooli, s. m. (La pl.) Clasă de substanțe organice care conțin în moleculă două sau mai multe grupări hidroxil și care se obțin din produse naturale sau pe cale sintetică; (și la sg.) alcool cu mai multe grupări hidroxil care face parte din această clasă; alcool polivalent. [Pr.: -li-al-] – Din fr. polyalcool. Vezi definitia »

PROTARGÓL s. n. preparat medicamentos din azotat de argint și o soluție alcalină de proteine, pulbere fină, galben-brună, solubilă în apă, folosită ca antiseptic. (< fr. protargol) Vezi definitia »

ACROSTÓL s. n. 1. partea înaltă a extremităților unei corăbii. 2. ornament, sculptură la prora unei nave. (< fr. acrostole) Vezi definitia »