IMPLANTOLOGÍE s. f. Disciplină medicală care studiază implanturile și transplanturile de organe în chirurgia generală, stomatologie etc. – Din fr. implantologie. Vezi definitia »

MICROCHIMÍE s.f. Ramură a chimiei care se ocupă cu studiul reacțiilor chimice dintre cantități foarte mici de substanță. [Gen. -iei. / cf. fr. microchimie]. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

ARTERIOGRÁFIE, arteriografii, s. f. (Med.) Radiografie a unei artere. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. artériographie. Vezi definitia »

TURÁȚIE s.f. 1. (Tehn.) Mișcare circulară a unei piese în jurul unui ax. 2. (Fiz.) Porțiune din mișcarea circulară continuă a unui corp; rotație unică, completă; tur (1). [Gen. -iei. / < tur]. Vezi definitia »