Definita cuvantului traiectorie
TRAIECTÓRIE s. f. curbă deschisă de centrul de greutate al unui mobil; (p. ext.) reprezentare grafică a unei astfel de curbe. ◊ drum parcurs în spațiu de un corp în mișcare; traiect, parcurs. ◊ (mat.) curbă având o proprietate dată. (< fr. trajectoire)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu traiectorie
METRODINÍE s. f. metralgie. (< fr. métrodynie) Vezi definitia »
PERCHIZÍȚIE s.f. v. percheziție. Vezi definitia »
ATRÍȚIE s.f. v. atrițiune. Vezi definitia »
GINANDRÍE s. f. 1. existența la femei a caracterelor sexuale secundare bărbătești. 2. formă sub care se prezintă la unele flori androceul și gineceul, datorită concreșterii staminelor cu pistilul. (< fr. gynandrie) Vezi definitia »
ARHIPĂSTORÍE s. f. Rangul de arhipăstor. – Din arhipăstor + suf. -ie. Vezi definitia »