DIAFÓRĂ s.f. Reluare a unui cuvânt, modificându-i ușor accepția. [Pron. di-a-. / < germ. Diaphora, cf. gr. diaphora – deosebire, diversificare]. Vezi definitia »

PREZVÍTERĂ s. f. v. prezbiteră. Vezi definitia »

STREPTOMICINOREZISTÉNȚĂ s. f. însușirea unui microb de a fi devenit streptomicinorezistent. (< fr. streptomycino-résistance) Vezi definitia »

NUÁNȚĂ s. f. 1. fiecare dintre varietățile unei culori. 2. (fig.) diferență ușoară, imperceptibilă între aspecte, lucruri de același gen. ◊ (muz.) gradul de intensitate al unui sunet. ◊ caracter, notă particulară; conotație. (< fr. nuance) Vezi definitia »

METASTRUCTÚRĂ s. f. (chim., fiz.) rețea cristalină parțial distrusă, în care scheletul rețelei inițiale se mai păstrează încă, dar în care câmpul de forțe e perturbat și regula valențelor, strict respectată la structurile de echilibru, nu mai e verificată. (< meta- + structură) Vezi definitia »