Definita cuvantului transcendentalism
TRANSCENDENTALÍSM s. n. 1. concepție sau atitudine gnoseologică care susține posibilitatea unei cunoașteri apriorice, căutând să determine condițiile unei astfel de cunoașteri. 2. curent filozofic american, printr-un misticism panteist, care critică de pe poziții romantice capitalismul, propunând rezolvarea problemelor sociale prin autoperfecționarea morală. (< fr. transcendantalisme)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu transcendentalism
LAMBDACÍSM s. n. tulburare a vorbirii constând în imposibilitatea de a pronunța litera l. ◊ aliterație în repetarea sunetului l. (< fr. lambdacisme, lat. lambdacismus) Vezi definitia »
ESOFAGOSPÁSM s. n. contracție spastică a esofagului. (< fr. oesophagospasme) Vezi definitia »
FICȚIONALÍSM s. n. concepție idealistă care afirmă că la baza cunoașterii stau doar simple simboluri, cărora nu li se pot găsi realități corespunzătoare în lumea materială, gândirea noastră lucrând numai cu ficțiuni. (< fr. fictionnalisme) Vezi definitia »
EMPIRIOMONÍSM s. n. Variantă a empiriocriticismului potrivit căreia realitatea fizică nu ar fi decât „experiența socialmente organizată a omenirii”. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriomonizm. Vezi definitia »
NOMINALÍSM s. n. 1. curent în filozofia medievală care susținea că numai lucrurile individuale sunt reale, noțiunile generale fiind doar simple nume și neexistând independent de ele. 2. teorie burgheză care susține în mod eronat că banii nu sunt o marfă, nu au valoare intrinsecă, ci doar una convențională, nominală. (< fr. nominalisme) Vezi definitia »