OMOMORFÍSM s.n. v. homomorfism. Vezi definitia »

AUTOMORFÍSM s.n. (Mat.) Izomorfism care rezultă din aplicarea unei mulțimi asupra ei însăși; endomorfism bijectiv, homomorfism. [< fr. automorphisme, cf. gr. autos – însuși, morphe – formă]. Vezi definitia »

CONVENȚIONALÍSM s.n. 1. Caracterul a ceea ce este convețional. 2. (Lit.; arte) Tendință de supunere la regulile general acceptate, fără o percepere proprie, realistă a faptelor; prezență masivă în opera de artă a unor elemente de conținut sau de expresie devenite clișee; lipsa unei viziuni estetice-ideologice proprii. 3. Concepție filozofică de tip pozitivist, potrivit căreia axiomele geometrice, ca și legile științei sunt simple simboluri sau convenții create de oamenii de știință din considerente de comoditate a gândirii, în mod arbitrar. ♦ Convenționalism moral = teorie care consideră morala drept rezultat al convenției, al acordului dintre indivizi asupra a ceea ce este bine sau rău. [Pron. -ți-o-. / < fr. conventionnalisme]. Vezi definitia »

EGOTÍSM s. n. cult al propriului eu; egolatrie, egocentrism. ◊ (la Stendhal) studiu detaliat efectuat de un scriitor asupra propriei individualități. (< fr. égotisme) Vezi definitia »

TIROIDÍSM s.n. Intoxicație prin produși de secreție ai tiroidei. [< fr. thyroïdisme]. Vezi definitia »