Definita cuvantului transcendență
TRANSCENDÉNȚĂ s. f. 1. însușirea a ceea ce este transcendent. 2. (în filozofiile religioase) ipostază a divinității, care se află deasupra creațiilor sale. ◊ (în existențialism) situația omului care își depășește condiția lui existențială obișnuită; (p. ext.) condiție a omului ca ființă care depășește natura. ◊ (în fenomenologie) rezultat al datului obiectiv prin actul intențional de conștiință sau prin intuiție. (< fr. transcendance)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu transcendență
REDONDÁNȚĂ s. f. v. redundanță. Vezi definitia »
FRIULÁNĂ s. f. Ramură a limbii retoromane vorbită în nord-estul Italiei. ◊ (Adjectival) Limba friulană. [Pr.: fri-u-] – Din fr. frioulan. Vezi definitia »
NECRÓZĂ1 s. f. distrugere a celulelor unei porțiuni de țesut ori organ viu. (< fr. nécrose) Vezi definitia »
TRIRÉMĂ s.f. (Ant.) Galeră cu trei rânduri de lopeți; trieră. [Cf. lat. triremis, fr. trirème]. Vezi definitia »
găgăúță s.m. f. (reg.) 1. om prostănac, redus, tont, nerod, neghiob. 2. om gângav, peltic. Vezi definitia »