ASILABÍE s.f. Varietate a afaziei constând în incapacitatea bolnavului de a uni fonemele în silabe. [Gen. -iei. / < fr. asyllabie, cf. gr. a – fără, syllabe – silabă]. Vezi definitia »

VIROLOGÍE s.f. Parte a microbiologiei care studiază virusurile; virusologie. [< fr. virologie, cf. lat. virus – virus, gr. logos – știință]. Vezi definitia »

OBSTINÁȚIE s. f. încăpățânare, îndărătnicie, tenacitate. (< fr. obstination, lat. obstinatio) Vezi definitia »

CISTALGÍE, cistalgii, s. f. (Med.) Tulburare funcțională dureroasă a vezicii urinare. – Din fr. cystalgie. Vezi definitia »

rîie s. f. – Scabie. – Mr. răńe, (a) rîne, megl. rănă. Lat. aranea (Diez, I, 356; Meyer-Lübke, ZRPh., VIII, 215; Densusianu, Hlr., 186; Pușcariu 1460; REW 593), lat. *aronea › it. rogna, prov., port. ronha, fr. rogne, sp. roña (gal. raña). – Der. rîia, vb. (a căpăta rîie); rîios (mr. arînos, arănos), adj. (cu rîie; încrezut și calic). Vezi definitia »