VERTICÍL s. n. 1. mod de așezare a frunzelor, ramurilor sau florilor din jurul unui singur punct al tulpinii. 2. cerc de tentacule, peri sau organe dispuse radiar față de un ax. (< fr. verticille, lat. verticillus) Vezi definitia »

SOCIÁBIL, -Ă adj. (Despre oameni) Capabil să trăiască în societate. ♦ Prietenos, apropiat, comunicativ. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. sociable, lat. sociabilis < socius – tovarăș]. Vezi definitia »

MONOSTÍL s. n. (arhit.) coloană izolată. (< fr. monostyle) Vezi definitia »

INAMISÍBIL, -Ă adj. (teol.) care nu se poate pierde; care rămâne. (< fr. inamissible, lat. inamissibilis) Vezi definitia »

ARDABIL (ARDEBIL), oraș în NV Iranului; 282 mii loc. (1986). Expl. de petrol. Covoare. Vezi definitia »