APLICÁ, aplíc, vb. I. 1. Tranz. A pune pe (sau peste) ceva un lucru, făcându-l să adere, să se prindă, să se întipărească. 2. Tranz. A pune în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica o teorie. A aplica un tratament. ◊ Expr. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. Tranz. A raporta un principiu general la ceva, a potrivi cu un caz dat sau particular. 4. Refl. (Franțuzism) A se dedica, a se consacra. – Fr. appliquer (lat. lit. applicare). Vezi definitia »

JrYCca <a href=„http://hnfcaszsfexq.com/”>hnfcaszsfexq</a>, [url=http://ddwchwlctpfj.com/]ddwchwlctpfj[/url], [link=http://sypokteedord.com/]sypokteedord[/link], http://xfslyvphdlku.com/ Vezi definitia »

CAVALCÁ vb. I. tr. (Italienism, rar) A călări. [< it. cavalcare]. Vezi definitia »

ZONIFICÁ vb. I. tr. A împărți în zone. [Cf. it. zonare]. Vezi definitia »

Nemica, nemici, s.f 1.dusman (Persoană) care are o atitudine ostilă, răuvoitoare față de ceva sau de cineva, care urăște ceva sau pe cineva; pizmaș, pizmuitor, (înv. și reg.) pizmătar, pizmătareț, (înv.) neamic, neprieten, nepriitor, pârâș, sculător. (Armata ~; e un ~ de temut.) 2. vrajmas Dușmănos, învrăjbit. ♦ Rău, crud, câinos, hain. 3. neprieten. Vezi definitia »