Definita cuvantului tranziență
TRANZIÉNȚĂ s. f. 1. caracterul a ceea ce este tranzient; efemeritate. 2. devenire continuă a realității, care impune o permanentă modificare a relațiilor omului cu realitatea înconjurătoare, o adaptare a acestor relații și a omului la noile condiții. (< engl. transience)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu tranziență
trupíncă, trupínci, s.f. (reg.) buturugă, ciot. Vezi definitia »
BUSÓLĂ s. f. 1. instrument dintr-un ac magnetic și un cadran gradat, cu care se determină nordul geomagnetic. ◊ a-și pierde busola = a se zăpăci. 2. (fig.) călăuză, conducător, ghid. (< fr. boussole) Vezi definitia »
PROEMINÉNȚĂ s. f. faptul de a fi proeminent. ◊ ieșitură (în relief), ridicătură. (< fr. proéminence) Vezi definitia »
GRAVÉLĂ s. f. calcul la rinichi sau la vezica urinară. (< fr. gravelle) Vezi definitia »
SACÚLĂ s. f. 1. (anat.) formațiune saciformă de dimensiuni mici. ◊ rest de cavitate generală (celom) la unele artropode etc. 2. cavitate a urechii interne. (< fr. saccule) Vezi definitia »