Definita cuvantului tranziență
TRANZIÉNȚĂ s. f. 1. caracterul a ceea ce este tranzient; efemeritate. 2. devenire continuă a realității, care impune o permanentă modificare a relațiilor omului cu realitatea înconjurătoare, o adaptare a acestor relații și a omului la noile condiții. (< engl. transience)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu tranziență
a juca cu cărțile pe față expr. a acționa cinstit, a fi corect în relațiile cu alții. Vezi definitia »
várză s. f., g.-d. art. vérzei; pl. vérze Vezi definitia »
IZOCHINOLÍNĂ s.f. (Chim.) Compus cu caracter aromatic obținut din gudron de cărbune, care se folosește în sinteza coloranților, a unor medicamente etc. [Var. isochinolină s.f. / < fr. isoquinoline]. Vezi definitia »
CANÁSTĂ, canaste, s. f. Joc de cărți care constă în realizarea de serii de șapte cărți de aceeași valoare. – Din fr. canasta. Vezi definitia »
CHINTESÉNȚĂ s.f. 1. (Rar) A cincea esență, substanță eterică considerată de alchimiști ca al cincilea element în afară de pământ, apă, aer și foc. 2. Esența, principalul, esențialul într-o concepție, într-un lucru, într-o operă etc. [Var. cvintesență s.f. / < fr. quintessence, cf. lat.sc. quinta essentia – a cincea esență]. Vezi definitia »