PORTUGHÉZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Portugalia. ◊ (s. f.) limbă romanică vorbită în Portugalia și Brazilia. (< fr. portugais) Vezi definitia »

PAKISTANÉZ, -Ă, pakistanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Pakistanului sau este originară de acolo. 2. adj. Care aparține Pakistanului sau pakistanezilor (1), privitor la Pakistan sau la pakistanezi, originar din Pakistan. – Pakistan (n. pr.) + suf. -ez. Vezi definitia »

LIBANÉZ, -Ă, libanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Libanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Libanului sau populației lui, privitor ia Liban sau la populația lui. – Liban (n. pr.) + suf. -ez. Cf. fr. libanais, it. libanese. Vezi definitia »

POLONÉZ, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Polonia. ◊ (s. f.) limbă slavă occidentală, cu alfabet latin, vorbită de polonezi. II. s. f. 1. dans de origine poloneză cu caracter maiestuos, solemn, cu mișcare moderată; melodia corespunzătoare. 2. compoziție instrumentală în tempo și cu caracterul acestui dans. (< fr. polonais) Vezi definitia »

zairéz (za-i-) (înv.) adj. m., s. m. pl. zairézi; adj. f., s. f. zairéză, pl. zairéze Vezi definitia »