TRIANGULÁȚIE, triangulații, s. f. Ansamblu de operații geodezice care au ca scop stabilirea foarte precisă a coordonatelor unui număr de puncte de pe teren, prin intermediul unor triunghiuri ale căror vârfuri sunt aceste puncte. ♦ Rețea de triunghiuri stabilită pe teren, care constituie baza oricărei măsurători topografice. [Pr.: tri-an-] – Din fr. triangulation. Vezi definitia »

ZAHARIMETRÍE s. f. metodă de determinare a concentrației soluțiilor de zahăr cu ajutorul zaharimetrului. (< fr. saccharimétrie) Vezi definitia »

MALARIOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază prevenirea și tratarea malariei; paludologie (2). (< fr. malariologie) Vezi definitia »

PLUVIODENUDÁȚIE s.f. Eroziune exercitată de către picăturile de ploaie. [< fr. pluviodénudation]. Vezi definitia »

NEUROPSIHOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază fenomenele psihice în legătură cu sistemul nervos central. [Gen. -iei. / < fr. neuropsychologie]. Vezi definitia »