SUBSTANȚIALÍSM s. n. Denumire dată teoriilor filozofice care susțin existența substanței (3) ca factor permanent al fenomenelor [Pr.: -ți-a-] – Din fr. substantialisme. Vezi definitia »

LACONÍSM s. n. Însușirea de a fi laconic; exprimare laconică. – Din fr. laconisme. Vezi definitia »

ISTERÍSM s.n. (Med.) Formă de psihonevroză caracterizată prin instabilitate emotivă, imaturitate afectivă și tulburări somatice a căror origine nu e demonstrabilă. [Cf. fr. hystérisme, it. isterismo]. Vezi definitia »

HIPERTIROIDÍSM s. n. Boală endocrină care se datorește secreției excesive a hormonilor tiroidieni și care se manifestă prin creșterea glandei tiroide, slăbire, ridicarea metabolismului bazal etc.; hipertiroidie. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. hyperthyroïdisme. Vezi definitia »

FISCALÍSM s.n. Politică financiară manifestată prin exagerarea drepturilor fiscului și mărirea peste măsură a sarcinilor fiscale ale contribuabililor. [< fiscal + -ism]. Vezi definitia »