BUJÍE, bujii, s. f. Piesă prevăzută cu doi electrozi între care se produce scânteia electrică necesară aprinderii amestecului carburant din motoarele cu explozie. – Din fr. bougie. Vezi definitia »

TAXIDERMÍE s. f. arta împăierii animalelor; dermoplastie. (< fr. taxidermie) Vezi definitia »

ACREȚÍE s. f. 1. (astr.) fenomen fizic prin care un corp ceresc captează materia din spațiul cosmic. 2. (tehn.) proces de aglomerare a unor elemente. ◊ formarea de crustă oceanică, prin extensiunea crustei terestre. (< fr. accrétion) Vezi definitia »

IDIOBIOLOGÍE s. f. ramură a biologiei care studiază raportul ce există între organismele individuale și restul populației. (< fr. idiobiologie) Vezi definitia »

HIDROENERGÍE s. f. energie produsă de apă în mișcare; energie hidraulică. (< fr. hidroénergie) Vezi definitia »