grípcă (grípci), s. f. – 1. Unealtă care servește la curățarea doagelor. – 2. Roată cu zimți. – Var. grifcă, hripcă, sgripcă. Bg. ogripka (Conev 62; Candrea, GS, VI, 324; Scriban), din sl. greti, grebą „a răzui”, dintr-un sl. gribka, după DAR, din sb., bg. zagribam „a răzui”, după Skok 70). Vezi definitia »

piúcă s.f. (reg.) fluieraș din coajă de salcie pentru copii. Vezi definitia »

AERONÁVĂ, aeronave, s. f. Vehicul aerian care se menține și se deplasează în aer¹; aerovehicul. [Pr.: a-e-] – Din aero- + navă (după fr. aéronef). Vezi definitia »

IRÍTĂ s. f. inflamație a irisului (I, 2). (< fr. iritis) Vezi definitia »

TIFLOCOLÍTĂ s.f. (Med.) Colită cu localizare cecală. [< fr. typhlocolite]. Vezi definitia »