CHIMVÁL, chimvale, s. n. 1. Vechi instrument muzical compus din două talere de aramă care erau lovite unul de altul, cimbal. V. talger. 2. (Rar) Clopot. – Din sl. kimvalŭ. Vezi definitia »

DIRECȚIONÁL, -Ă adj. care orientează, care arată direcția. ◊ (despre radio) care emite pe un fascicul puțin divergent; directiv. ♦ antenă ~ă = antenă de emisie sau recepție dotată cu directivitate. (< fr. directionnel) Vezi definitia »

BIAXIÁL, -Ă adj. Cu două axe. [Pron. -xi-al. / < fr. biaxial]. Vezi definitia »

CABRAL, Manuel del (1907-1999), poet dominican. Lirică inspirată de motivele folclorului negru („Douăsprezece poeme negre”, „Poeme continentale”, „Cumătrul Mon”). Vezi definitia »

ANIMÁL², -Ă, animali, -e, adj. De animal, propriu animalelor. Căldură animală. ♦ De natură organică. Cărbune animal. – Fr. animal (lat. lit. animalis). Vezi definitia »