SANCTUÁR s. n. loc într-un templu sau într-o biserică consacrat ceremoniilor religioase; altar, loc sfânt. ◊ (fig.) loc inviolabil. (< lat. sanctuarium, fr. sanctuaire) Vezi definitia »

MONOMOLECULÁR, -Ă adj. care comportă o singură moleculă. (< fr. monomoléculaire) Vezi definitia »

MUSCHETÁR, muschetari, s. m. Soldat infanterist înarmat cu muschetă în timpul evului mediu; nobil care făcea parte din corpul de cavalerie în serviciu la curtea regilor Franței. – Din fr. mousquetaire. Vezi definitia »

ACROMIOCLAVICULÁR, -Ă adj. (despre o articulație și ligamentul ei) care leagă acromionul cu clavicula. (< fr. acromio-claviculaire) Vezi definitia »

SCALÁR², -Ă, scalari, -e, adj., s. m. (Mărime) care are o valoare determinată printr-o unitate de măsură și printr-un număr real. – Din germ. Scalar, fr. scalaire. Vezi definitia »