GRANDOMÁN, -Ă s.m. și f. Cel care suferă de grandomanie; îngâmfat. [< grandomanie]. Vezi definitia »

GIURGIUVEÁN, -Ă, giurgiuveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul sau județul Giurgiu. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul sau județul Giurgiu. – Giurgiu (n. pr.) + suf. -ean. Vezi definitia »

TEORETICIÁN, -Ă, teoreticieni, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu problemele teoretice dintr-un domeniu al științei sau al artei. [Pr.: te-o-re-ti-ci-an] – Din fr. théoricien (după teoretic). Vezi definitia »

chioveán, chiovéni, s.m. (înv.) cărăuș, chirigiu; prahovean. Vezi definitia »

gologán (gologáni), s. m. – 1. Monedă de aramă de 10 bani. – 2. Bani. Creație expresivă, bazată pe rădăcina gog-, s.v.; cf. și gogoloi, gogoneț, golomoz. Sensul primar, conform acestei explicații, trebuia să fie cel de „bulgăre” sau bilă; pentru trecerea semantică, cf. fr. bille „bulgăre” și „monedă de aramă”, sp. redondo „monedă”, sp. din Cuba bolo „monedă de argint”. Originea expresivă a fost indicată încă de Bogrea, Dacor., IV, 818; după Cihac, II, 121, urmat de Scriban și cu îndoieli de către DAR, trebuie plecat de la *golovan, din sl. glava „cap”, explicație insuficientă. Der. gologăneț, s. n. (mărunțiș; bănet); gologăni, vb. (a înșela, a escroca, a fura). Din rom. provin mag. din Trans. gologany „monedă de aramă” și bg. gologan (Capidan, Raporturile, 231). Vezi definitia »