Definita cuvantului trio
TRÍO s. n. 1. compoziție muzicală scrisă pentru trei voci sau instrumente. ◊ secțiune mediană a unor forme tripartite (scherzo, menuet, marș etc.) 2. formație instrumentală din trei interpreți. 3. (fam.) grup de trei persoane. 4. (tehn.) laminor ~ = laminor cu trei cilindri. (< it., fr. trio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu trio
BENTIVOGLIO [bentivoλo], familie patriciană din Bologna. A controlat signoria acestui oraș în sec- 15-16. Mai important: Guido B. (1579-1644), cardinal, șef al Inchiziției. A contribuit la condamnarea lui Galileo Galilei. Vezi definitia »
TERIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „animal”, „fiară”, „animalier”. [Pron. -ri-o-, var. tero-. / < it. terio-, fr. thério-, cf. gr. therion]. Vezi definitia »
adío, interj. – Rămas bun (ca în fr., indică numai o despărțire definitivă). < It. addio, fr. adieu. Vezi definitia »
ágio (-gio) s. n., art. agióul; pl. agióuri Vezi definitia »
ANGIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „vas” (sanguin, limfatic), „canal”, „receptacul”. [Pron. -gi-o-, var. angi-. / < fr. angi(o)-, cf. gr. angeion]. Vezi definitia »