ALĂMÂIOÁRĂ, alămâioare, s. f. (Reg.) Gutuie. – Din alămâie (= lămâie) + suf. -ioară. Vezi definitia »

TAMBURÍNĂ s. f. instrument muzical, tobă mică cu pielea întinsă pe o singură parte și cu plăcuțe metalice sau clopoței pe margine, la care sunetele se obțin prin agitare în aer sau prin lovire cu mâna. (< fr. tambourin, it. tamburino) Vezi definitia »

MÍNTĂ s.f. v. mentă. Vezi definitia »

CAMELÓTĂ, camelote, s. f. (Rar) Lucru de cârpaci; marfă proastă. – Din fr. camelote. Vezi definitia »

SONATÍNĂ, sonatine, s. f. Sonată de proporții mai mici. – Din fr. sonatine, it. sonatina, germ. Sonatine. Vezi definitia »