pârcioácă, pârcioáce, s.f. (reg.) țuică, rachiu de calitate inferioară. Vezi definitia »

gură-cască s. m., s. f. persoană distrată / uitucă. Vezi definitia »

ANTIMETÁBOLĂ s. f. repetare a acelorași cuvinte în ordine inversă, care schimbă sensul comunicării; antimetalepsă, antimetateză. (< fr. antimétabole) Vezi definitia »

ARMÓNICĂ s.f. 1. Acordeon de dimensiuni reduse acționat de butoane. ♦ Muzicuță (de gură). 2. Mufă de dilatație cu pereți ondulați, montată la conducte, prin care circulă fluide de temperatură înaltă. 3. (Fiz.) Oscilație de frecvență egală cu un multiplu întreg al frecvenței fundamentale a unui sistem oscilant. [Gen. -cii. / cf. it. armonica, germ. Harmonika]. Vezi definitia »

pántă (pánte), s. f. – Clină, coastă. Fr. pente. Vezi definitia »