a face o hara-para expr. a provoca învălmășeală / vânzoleală. Vezi definitia »

pará (parále), s. f. – 1. Veche monedă divizionară turcă, cu valoare de 2 aspri, 3 bani sau 1/40 dintr-un piastru. – 2. Monedă divizionară rom., valorînd 1/40 dintr-un leu vechi. – 3. Centimă. – 4. (Pl.) Bani. – Mr., megl. pară. Tc. para (Roesler 601; Șeineanu, II, 283; Loebel 74; Lokotsch 1626), din per. parä, cf. ngr. παρᾶ, alb., bg., sb. para. – Der. părălește, adv. (în numerar); părălet, s. n. (bănet); părăleală, s. f. (extorcare, pagubă); părăli, vb. (a jecmăni); paralîc, s. n. (bănet; mărunțiș); părăluță, s. f. (centimă, ban; bănuș, Bellis perennis). Vezi definitia »

SUPRA¹- Element de compunere care înseamnă „deasupra”, „peste” sau care indică un sens superlativ și care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din lat. supra, fr. supra-. Vezi definitia »

NARÁ vb. tr. a povesti, a istorisi. (< fr. narrer, lat., it. narrare) Vezi definitia »

țicurá, țícur, vb. IV (reg.) 1. a pișca, a înțepa. 2. a burnița. Vezi definitia »