gâmfá vb. I (înv.) a (se) umfla. Vezi definitia »

ÁLFA¹ s. m. inv. 1. prima literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului a. ♦ ~ și omega = începutul și sfârșitul. 2. (fiz.) particulă ~ = particulă din doi protoni și doi neutroni; radiație ~ = radiație din particule alfa. (< fr., gr. alpha) Vezi definitia »

TRIUMFÁ vb. I. intr. 1. A birui, a învinge. 2. (Fig.) A reuși, a ieși învingător. 3. A se mândri cu o izbândă, a jubila. [Pron. tri-um-, p.i. triúmf, 3,6 -fă. / < lat. triumphare, cf. fr. triompher]. Vezi definitia »

DECOAFÁ vb. I. tr., refl. A(-și) despleti părul, a (se) despieptăna; a (se) ciufuli. [Pron. -co-a-. / < fr. décoiffer]. Vezi definitia »

APOSTROFÁ, apostrofez, vb. I. Tranz. A adresa cuiva o mustrare, a mustra pe cineva (cu ton violent). – Fr. apostropher. Vezi definitia »