VOCÁLĂ s. f. sunet al vorbirii la a cărui articulare aerul din laringe iese liber, fără să întâlnească nici un obstacol; semn grafic, literă reprezentând un asemenea sunet. (< lat. vocalis, germ. Vokal) Vezi definitia »

CHIMILUMINESCÉNȚĂ s. f. Luminescență produsă în timpul unei reacții chimice. [Var.: chemoluminéscență s. f.]. – Din fr. chimiluminescence. Vezi definitia »

CORDÍTĂ¹ s. f. Exploziv preparat din nitroglicerină și nitroceluloză. – Din fr. cordite. Vezi definitia »

MUȘCHIULATÚRĂ s.f. v. musculatură. Vezi definitia »

DISCOTÉCĂ, discoteci, s. f. 1. Colecție de discuri (4); p. ext. mobilă cu rafturi în care se păstrează astfel de colecții; încăpere special dotată pentru păstrarea și audierea discurilor¹. 2. Local în care se ascultă muzică modernă înregistrată și se dansează. – Din fr. discothèque. Vezi definitia »