míjă s.f. (reg.) 1. clipeală din ochi. 2. joc copilăresc; mijoarcă, ajumita. Vezi definitia »

FOLIÓLĂ s. f. fiecare dintre frunzulițele care formează o frunză compusă. (< fr. foliole, lat. foliolum) Vezi definitia »

RÖNTGENOLUMINESCÉNȚĂ / ROENTGENOLUMINESCÉNȚĂ s. f. luminescență care se produce prin iradierea unei substanțe cu radiații X. (< röntgen- + luminescență) Vezi definitia »

PRUNÉLĂ, prunele, s. f. (Anat.; înv.) Pupilă (1). – Din fr. prunelle. Vezi definitia »

șíșcă (-ci), s. f. – (Trans.) Vrăjitoare. Sb. šiška, din sb. šuškati „a bombăni” (Cihac, II, 389; Tiktin). – Der. șișcoi, s. m. (Trans., vrăjitor); șișcărie, s. f. (Trans., vrăjitorie); șișcav, adj. (Trans., Olt., sîsîit); șișcăvi, vb. (a sîsîi). Șiștav, adj. (atrofiat, ofilit), der. șiștăvi, vb. refl. (a se atrofia; a se strînge, a se reduce) ar putea fi același cuvînt, deși semantic nu este clar (după Scriban, din bg. šiškav „corpolent”, spunîndu-se la început, despre grîul cu paie multe și spic sărac); cf. sitav, adj. (micșorat, împuținat), în Delavrancea, scriitor uneori destul de incorect; sitivi, vb. (a striga în gura mare), pe care Cihac, II, 345, îl lega de sl. sipnąti „a răguși”. Vezi definitia »