Definita cuvantului tron
TRON1 s. n. 1. scaun, jeț special împodobit pe care stau monarhii la ceremonii. ◊ (fig.) simbol al puterii regale, al domniei. 2. (fig.) puterea suverană a monarhilor; domnie. 3. (astrol.) semn diurn atribuit unei plante. (< fr. trône, lat. thronus, germ. Throns)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu tron
castrón (castroáne), s. n. – 1. Vas adînc în care se aduc la masă unele mîncăruri. – 2. Supieră. Fr. casserole; însă nu este ușor de indicat intermediarul, cf. săs., pol. kastrol, rus. kastrjolja, sb. castrola (Cihac, II, 45; DAR). Direct din fr., după Iordan, Dift., 285; din bg. kastron, după Pascu, Arch. Rom., VI, 231, în vreme ce Capidan, Raporturile, 222, afirmă că bg. provine din rom. Vezi definitia »
CORTICOSTERÓN s. m. hormon steroid din cortexul suprarenal, având rol important în metabolismul glucidic. (< fr. corticostérone) Vezi definitia »
SEXTILIÓN s. n. număr egal cu zece la puterea douăzeci (1020). (< fr. sextillion) Vezi definitia »
FANIÓN s.n. Steguleț folosit pentru semnalizare. [Pron. -ni-on. / < fr. fanion]. Vezi definitia »
COMPANIÓN, -OÁNĂ s. m. f. camarad, tovarăș; însoțitor. (< fr. compagnon) Vezi definitia »