NAÚTIC, -Ă, nautici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care servește la navigație, privitor la navigație. ♦ (Despre sporturi) Care se practică pe apă. 2. S. f. Știința și tehnica de a conduce o navă (1). [Pr.: na-u-] – Din lat. nauticus, it. nautice. Vezi definitia »

MIDRIÁTIC, -Ă, midriatici, -ce, adj. Care provoacă midriaza. [Pr.: -dri-a-] – Din fr. mydriatique. Vezi definitia »

HANSEÁTIC, -Ă adj. Referitor la hansă, al hansei, de hansă. [Pron. -se-a-. / cf. germ. hanseatisch, fr. hanséatique]. Vezi definitia »

GÉNIC, -Ă adj. (biol.) referitor la gene; al genelor. (< fr. génique) Vezi definitia »

ENCAÚSTIC, -Ă I. adj. care ține de encaustică, specific encausticii. II. s. f. (ant.) procedeu de pictură făcută cu culori diluate în ceară topită. III. s. m. 1. preparat pe bază de ceară cu care se impregnează sculpturile pentru a luci. 2. pictor în encaustică. (< fr. encuastique, lat. encaustica, gr. enkaustike) Vezi definitia »